Daca, Romani, cineva nu cunoaste-ale dragostei taine,

   Sa ma citeasca; afland, sa se grabeasca-a iubi.

Arta, prin vasle si panze, corabia poarta pe valuri,

   Arta carmeste un car : e-o maiestrie-a iubi.

Carele sale-si mana Automedon cu-nlesnire,

   Iar la corabii carmaci, Tiphys era ne-ntrecut;

Venus pe mine ma-alese copiluli sau calauza,

   Tiphys si-Automedoan pentru Amor am sa fiu .

Stiu ca Amor este crud si adesea mi-sempotriveste

   El insa este colil, poate usor fi-ndreptat.

Fiul Phillyrii-mblanzi pe copilul Ahil cu cythera

   Si ale firii asprimi prin al sau cant netezi.

Cel ce varase-n ai sai si-n dusmani de atatea ori spaima,

   Se turbura de-un batran impovarat de multi ani ;

Si-ale lui maini ce odata pe Hector aveau sa-l rapuie,

   La lovituri le-ntindea invatatorului sau.

Chirion supuse pe-Ahile, lui cupido eu ii sunt dascal :

   Strasnici copii amandoi, fii de zeita-amandoi ;

Totusi si aprigul taur sub jug si-ncovoaie grumazul,

   Mandrul fugar intre dinti musca zabala in van:

Mi s-o pleca si Amor : desi arcu-i in piepturi raneste

   Si ale lui aprinse faclii scutura-aupra-mi mereu ;

Ci eu cu cata sunt strapuns si cu cat arsura lui sufar,

   De-a’ mele rani cu atat voi cauta sa-mi razbun.

N-am sa scornesc, o ! Apollo, ca tu mi-ai dat arta aceasta,

   Ori c-am primit din vazduh sfat de la pasari cumva;

Clio si-a tale surori , despre care ciobanul din Ascra

   Vpune ca-a-ntrezarit, nici pe voi nu va cunosc :

viata ma-ndeamna sa scriu; cunoscand-o , petul o canta;

   Versul mi-e doar adevar: Venus prielnica-mi fii!

Voi, al sfielilor semn , cordelute usoare, departe,

   Voi, rochii lungi ce-nveliti pulpe pan’ la mijloc;

Ingaduite taine, placeri neoprite canta-voi;

   Nu veti gasi nici un stih daunator in poem.

Tanar ostas care-acum ai intrat sub stindardul Venerei.

   Te straduiesti intai pe-a ta frumoasa s-alegi !

Inima ei sa i-o stii castiga e a doua silinta,

   Iar o a treia sa poti dragostea ei sa -ti pastrezi.

Astfel lucra-voi, pe campul acesta voi trece cu carul,

   Ca sa ating in curand tinta ce-n minte mi-am pus.

Cand nu te leaga nimic , nimerit e s-alegi pe aceea

   Careia tu sa-i soptesti: "Singura tu mi-esti pe plac!"

Afla ca nu din vazduh o sa-ti pice-nainte aleasa:

   Iscoditorii tai ochi, doar , vor putea-o gasi,

Stie pe unde sa-ntinda reteaua la cerbi vanatorul,

   Stie si unde ,prin vai , aprigi mistreti se ascund.

Crangul cunosc pasararii, iar cel care undita-arunca,

   Apele ce tainuiesc pestii cenoata prin val.

Astfel si tu care cauti prilej pentru-o dragoste lunga,

   Afla intai , in Oras , fetele unde se strang.

Nu-ti cer sa-ti cauti spre zari, cu corabia, noua iubire,

   Ca strabatand un drum lung sa o gasesti peste mari;

Daca Perseu a adus pe-Andromeda din negrele Indii,

   Iar fragianul pastor sotia si-a luat de la creci,

Singura Roma-ti va da frumuseti asa mandre si multe,

   Ca vei gandi cum s-au strans toate din lume aici.

Cat in Gargara cresc spice si struguri pe vita Methymnei

   Cati sunt prin ape la pesti si pasarele-n frunizis,

Cate stelute pe cer , tot atatea frumoase-s si-n Roma:

   Venus si-alesese oras cel al iubitului fiu.

Daca te-ncata-o copila in anii de crestere inca,

   Cu zambitoare priviri, iat-o fecioara venind.

Vrei tineretea in floare? O mie de tinere-n cale

   Iti vor iesi: nu vei sti insuti pe care sa-alegi.

Poate-ti doresti o iubita mai coapta si mai inteleapta?

   Inca mai mare va fi , crede-ma numarul lor.

Cand sub al Leului semn intra Phoebus, la umbra arcadei,

   Ce-a ridicat-o Pompei, pasi agale sa-ti porti ;

Ori pe sub bolta de marmura alba de fiu inaltata

   Cu-mpodobirile noi ce-adauga mama lui.

Nu ocoli nici porticulcu vechi povestiri zugravite:

   Este al Liviei dar, numele ei l-a pastrat.

Pe Danaide-ai sa vezi cum stau gata pe veri sa-si omoare

   Si pe-al lor tata-ndarjit, spada din teaca tragand.

Nu uita de sarbatoarea Venerei plangand pe Adonis,

   Nici ziua-a saptea ce-o tin ce-s din neamul iudeu,

Dute la templul zeitei, a Niluli fiica, din Memphis:

   Multe-ar putea implini, ea fu iubita de Zevs,

Cupido (cine ar crede?) si-n for pe furis se strecoara

   Si intr-acel valmasag patimi ades a aprins.

Langa fantana-apiana cu apele ei tasnitoare

   Unde-i inmarmura, alb , templul Venerei zidit,

Manuitorul de legi s-a lasat prins ades de iubire:

   Vasnicul aparator nu s-a putut apara.

Nu-si mai gaseste acolo cuvintele cel ce vorbeste,

   Pricina noua a lui are acum de-aparat.

Rade Venera de dansul din invecinatul ei templu

   Ca din patron a ajuns astazi, sarmanul, client.

Dar mai ales sa -ntinzi , vanatorule latul:

   Mii de prilejuri aici, dupa dorinta gasesti.

Vei intalnii si femei sa iubesti, si din cele glumete,

   Cele ce-odata le prinzi, cele ce n-ai mai lasa.

Cum in sirag serpuit vezi furnicile-n gura cu boabe

   Ce le vor fi mai tarziu hrana pastrata cu rost,

Sau ca albinele-n zbor peste lunci si pasuni miresmate,

   Mierea lor dulce-adunand de pe-ale cimbrului flori,

Astfel la teatru se-aduna femei cat mai gatite,

   Sunt asa multe c-ades am zabovit sa aleg.

Vin sa priveasca si vin ele insesi sa fie privite;

   Buna-cuvinta pe-aici deseori s-a ratacit !

Romule, tu-ntai iubirea ai amestecat-o in jocuri,

   Cand indemnat-ai pe-ostasi soate sabine sa-si ia.

Nu se lasa-n jos perdeaua in teatre de marmura-atuncea

  Si cu safran purpuriu nu vopseau scandura lor;

Ci cu crengi verzi din paduri platine-njgebasera-o scena

  Fara prea mult mestesug; teatrul acesta era.

Se asezase poporul pe trepte pe brazde de iarba,

   Frunza din orice copac isi impletisera-n par;

Cata-mprejur fiecare, oprindu-si privirea pe fata

   Care-i placea, si in piept inima le tresalta.

Suna cantare straina din flaut etrusc picurata,

   Dantuitoru in tact bate-n pamant de trei ori;

Cand se ridica-n vazduh al multimilor ropot de palme,

   Regele da la popor semnul mult asteptat.

Sar de la locuri ostasii cu strigate de bucurie

   Si pe fecioare cuprind, lacomi, in bratele lor.

Cum, sperioase, columbele fug cand se-arata vulturii,

   Ca mielusica de-o zi, cand e zarita de lupi,

Astfel Sabinele se-nfricoseaza de sotii navalnici,

   Ne mai pastrand pe obraji una culoare dintai.

Spaima aceeasi in fel osebit fiecare-si arata:

   Unele parul si-l smulg, altele-au chipul pierit ;

Parte-amutesc, iar o parte zadarnic isi striga-a lor mame ;

   Fie ca tac ori ca plang, ca s-au oprit ori ca fug,

Fetele, prazi ale nuntii ce-o fac fara voie-s rapite

   Si al sfielii fior multora farmec le da.

Daca vreuna i se-mpotriveste, nevrand sa-l urmeze,

   Luata-i pe sus de ostas care o duce graind:

"Lacrimi ce ce-ti vestejesc ochisorii frumosi porumbito?

   Tatal tau maica-ti-i sot, tie-ti voi fi eu la fel!"

Romule,-ostasilor tai ai stiut ce rasplata se cade

  Daca asa rasplatesti, si eu ti-as fi un ostas!

Si din batranele vremuri mai staruie-n teatru iubirea:

   Primejdios a ramas pentru frumoase, de-atunci.

Unde vestitii fugari in intreceri alearga mai du-te:

   Plin de atata popor, Circul e vrednic sa-l vezi.

Nu ai nevoie sa ascunzi prin grai mut cu draduta gandirea,

   Nici de la ea sa primesti semne tacute din cap.

Sezi langa dansa si cat mai aproape, nimic nu te-opreste,

   Bratul de-al ei , precat poti, cauta sa-ti alipesti.

De s-ar feri, o sileste franghia sa-ti fie aproape.

   Si veti pazi vrand-nevrand oranduiala din circ.

Cauta-apoi o pricina sa stati impreunade vorba;

   Leaga-te-ntaide ceva ce-i tuturor cunoscut.

De telegari ce-alearga intreab-o cu grija ai cui sunt;

   Oricare ar fi ei placuti,  fii de parere cu ea.

Dar, cand va trece maretul alai cu toti zeii de fildes,

   Tu , catre Venus privind, grabnic din palme sa bati.

Daca , asa cum se-ntampla, i se prafuiesc a ei straie,

   Trecu cu-a ta mana usor peste-al dragutei vesmant.

Chiar daca nu-i nici un fir, de nimicul aceste te-agata,

   Orice prilejeste bun sa te arati grijuliu.

Daca tunica ei lunga i-atarna pe jos desfacuta,

   Pleaca-te sa i-o ridici cat mai degraba din colb.

Indemanarea ta poate pe data sa-ti fie platita,

   Cu-acest prilej ai sa-i vezi pulpele nestingherit.

La privitorul din spate ia seama sa-si stranga genunchii,

   Gingasii umeri ai ei sa nu-i apese cumva.

Multi cu putin castigara-a’iubitelor inimi duioase:

   Ori rezemandu-i la timp perinita sa stea,

Ori cu un val in usoare miscari racorind a ei fata,

   Ori sub micutu-i picior un scaunel asezand.

Circul prilejuri de-acestea-ti va da pentru dragostea noua,

   Tot ca si Forul deschis carcoteli si pricini.

Deseori fiul Venerei sa-abate-n arena cu tolba:

   Cel ce priveste la rani simte ca-i insusi ranit.

Si pe cand face prinsoare, da mana si cere inscrisul,

   Lasa zalog intreband care-a fost invingator,

Inima sa e ranita din zbor de-o sageata si geme:

   Din privitor la-nceput, jertfa el insusi cazu.

Cezar candva, nu demult, ne-arata ce-i o lupta navala,

   Cum pe corabii luptau Grecii si Persii-ntre ei!

De la o mare la alte veni tineretul in graba:

   Ce de copile, baieti , Roma atunci a primit!

Cine-n asa mult popor n-a gasit o draguta sa-i placa?!

   Cate straine iubiri nu chinuira pe multi!

Se pregateste-acum Cezar s-ajunga la capatul lumii:

   Indepartat Rasarit, te vom cunoaste-n curand!

Parthule, ne vei plati! si voi mani de ostasi ai lui Crassus,

   Steaguri in maini de vrajmasi , insufleti-va azi!

Iata-l pe razbunator : capitan din intaiele-i lupte,

   E un copil, in razboi insa-i un cap incercat.

Nu intrebati, voi sarmani muritori, de a zeilor varsta:

   Cezarii au insusiri care intrec varsta lor.

N-asteapta scurgerea vremii cerescul lor  har sa-si arate,

   Orice-i intarzie-n mers cu iscusinta inving.

Hercule inca din leagan de-al zeilor tata fu vrednic:

   Cu manusite de prunc doua naparci sugruma.

Bachus, si tu copil, ce maret te-arati altadata ,

   Cand spaimantata cazu India sub al tau thyrs!

Sub parinteasca-ocrotire lupta-vei, Crai tanar, de-asemeni

   Sub parintescul indemn vei birui pe dusman.

Astfel se cade sa-ncepi, tu mladita de neam asa mare,

   Al tinerimii fruntas, maine al celor batrani!

Fratilor napastuiti le razbuna ca frate ocara;

   Ai un parinte slavit, apara dreptrul lui sfant!

Spada in mana ti-a pus-o parintele tau si al tarii:

   Lua al taica-sau tron care-ti este vrajmas!